Toată lumea râdea de fiul milionarului, numindu-l „robot”, iar doar o fată de culoare a avut curajul să-l apere și a devenit prietena lui

By On

😵😱Toată lumea râdea de fiul milionarului, numindu-l „robot”, iar doar o fată de culoare a avut curajul să-l apere și a devenit prietena lui. Dar într-o zi, când bunica ei l-a văzut pe băiat, ochii femeii s-au mărit de groază și a cerut să fie chemați imediat părinții băiatului… — Uitați, a venit robotul!
Râsete au răsunat în curtea academiei de prestigiu.

Ethan, în vârstă de doisprezece ani, fiul celui mai bogat dezvoltator imobiliar din oraș, mergea cu privirea în pământ.
Fiecare clic al protezei lui îi lovea sufletul ca o bătaie de inimă dureroasă.

Nici uniforma scumpă, nici numele de familie faimos nu puteau ascunde esențialul — era „diferit”.

— Hei, băiat de fier, ți s-au terminat bateriile? — a strigat unul dintre bătăuși.

Ethan și-a strâns umerii, sperând să dispară.
Dar deodată, peste râsete, s-a auzit o voce calmă: — Lăsați-l în pace.

Mulțimea s-a dat la o parte.
În fața lor stătea o fată de culoare, cu adidași uzați.

— Cine ești tu? — a pufnit unul dintre băieți.

— Prietena lui, — a răspuns ea liniștită.

Liniște.
Cuvântul acesta — prietena — Ethan îl auzea pentru prima dată între acei pereți.
Așa a început prietenia lor.

Mai târziu, în mica locuință a lui Naomi, bunica s-a uitat la proteza băiatului… și s-a albit la față.
Degetele îi tremurau, iar ochii i s-au umplut de teamă.

— Doamne… — a șoptit ea. — Cine ți-a făcut asta?

😨😲Bunica lui Naomi a tăcut mult timp, privind proteza băiatului. Apoi s-a ridicat hotărâtă.

— Trebuie să vorbesc imediat cu părinții tăi…

Ethan și-a coborât timid privirea.
— Eu… nu am mamă. Am o mamă vitregă. Și un tată.

Bunica și-a strâns buzele.
— Să vină tatăl tău. Imediat. Nu mai poate aștepta.

După câteva minute, a scos un telefon vechi și a sunat la numărul pe care Ethan i l-a spus cu voce tremurândă.

— Domnule Carter? Sunt doamna Green. Trebuie să veniți imediat. Este vorba despre fiul dumneavoastră.

Tonul nu lăsa loc de refuz…

Ușa s-a deschis brusc și în cameră a intrat un bărbat înalt, cu un palton scump.
Privire sigură, dar obosită — obișnuit să conducă orașul, nu propriul fiu.

— Ce se întâmplă? — a întrebat, aruncând o privire rapidă spre Ethan.

Doamna Green s-a apropiat și a spus încet:
— Fiul dumneavoastră nu suferă din cauza rănii, ci pentru că cineva îl împiedică intenționat să se vindece.

A arătat spre proteză.
— Este reglată greșit. Nu este o întâmplare. Îi provoacă durere, îi distruge mușchii…

Cuvintele au tăiat ca un cuțit. Sabotaj?
Dar cea care avea grijă de el era mama vitregă, Victoria — „grijulia” soție a tatălui.

Câteva zile mai târziu, adevărul a ieșit la iveală. Proteză fusese într-adevăr reglată greșit intenționat. Medicamentele pe care le lua îi slăbeau mușchii.

Victoria controla totul — pentru ca băiatul să rămână neputincios, iar moștenirea — sub puterea ei.

Victoria a fost declarată vinovată. Scandalul a zguduit întregul oraș.